În perioada 21-23 Noiembrie 2014 a avut loc a treia ediție a Conferinței “Malpraxisul Medical”, cu tema - MALPRAXISUL MEDICAL: ASPECTE MEDICALE ȘI JURIDICE. ROLUL MEDIERII CA SOLUȚIE ALTERNATIVĂ DE REZOLVARE A ACUZAȚIILOR DE MALPRAXIS. 

 

Conferința organizată de ACRFPC (Asociația pentru Calificare, Recalificare și Formare Profesională Continuă) a avut drept scop cooptarea la aceeași masă a tuturor părților implicate intr-un conflict din domeniul medical: medici, pacienți, societăți de asigurări, reprezentanți ai pacientilor, juriști si mediatori.

La această conferință s-a discutat modul in care acest tip de conflicte se pot rezolva printr-o metodă amiabilă de rezolvare a conflictelor (RAD), intr-o manieră care să nu implice escaladarea conflictului in fața instanței de judecată si care să aibă o soluție de tip câștig – câștig.

Toate părțile participante la această conferință au fost de acord ca rezolvarea cauzelor de malpraxis medical in fata instantei de judecata, nu numai că poate aduce o soluție intr-un timp indelungat, care în multe cazuri poate depăși 4-5 ani de zile, dar și ca soluția la care se ajunge poate fi imprevizibilă, iar despăgubirile ar putea ajunge la valori care nu vor putea fi recuperate niciodată în cuantumul admis de instantă.

Reprezentanții societaților de asigurări au ridicat problema acceptării acordului de mediere ca bază pentru despăgubirea victimei. Din acest motiv, toate părțile participante la discuții au subliniat drept obligatorie participarea unui reprezentant al asigurătorului inca de la inceputul sedintelor de mediere.

S-a discutat, de asemenea si necesitatea incheierii de catre cadrele medicale a altor tipuri de asigurari facultative, in afara celor obligatorii, deoarece, in cele mai multe cazuri în care se ajunge la plata unor despăgubiri, asigurările obligatorii nu acoperă cuantumul despagubirilor morale si astfel se ajunge la situația în care asiguratul este obligat să depună eforturi considerabile pentru a achita suma despăgubită.

O altă problemă s-a ridicat asupra momentului din conflict în care medierea poate avea loc.

 

Concluzia generală, inclusiv a medicilor și a reprezentanților pacientilor a fost aceea prin care medierea poate incepe din momentul in care s-a conștientizat ca există conflictul.

Posibilitatea de a alege medierea ca modalitate de rezolvare a conflictului din domeniul medical încă de la momentul constientizarii unei posibile erori medicale, este folosită in multe țări membre UE, precum Franța, Belgia, Slovenia, Marea Britanie, țări în care după efectuarea studiilor privitoare la această metoda de rezolvare a conflictelor s-a demonstrat o creștere semnificativă a încrederii în cadrele medicale, mai ales prin evitarea ca aceste cazuri să ajungă în media, si, o mare parte din ele au reusit să fie rezolvate chiar din primele ședințe, datorită faptului că pentru rezolvarea conflictului era nevoie de o comunicare mai bună între pacient si medic.

 

S-a pus problema corelării legislației din România cu legislația țărilor în care rezolvarea amiabilă a conflictelor din domeniul medical are loc înainte ca aceste conflicte să escaladeze și să ajungă în instanță.

Peste 50% din conflictele din domeniul medical se pot rezolva prin realizarea unui pod de comunicare între pacient și medic, lucru care nu este posibil, de multe ori în momentul tratamentului. O reparatie a prejudiciului, o explicare mai buna a tratamentului si a masurilor care au trebuit sa fie luate de catre medic sau poate si de niste scuze, acestea sunt solutii care pot rezolva marea majoritate a conflictelor.

 

De aceea, toate părțile participante la această conferință, asiguratori, reprezentanți ai pacienților, experți și medici, au concluzionat nevoia de a apela la o terță persoană (un mediator) care ar reuși să cladească încrederea, să aducă toate parțile implicate la o soluție comună, fără a exista suspiciunea de favorizare a unei parți sau a celeilalte.

S-a discutat, de asemenea și pericolul escaladării numărului de conflicte generate de nerespectarea legislației privind drepturile pacienților, sau pur și simplu a erorilor medicale din cauza organizării defectuase la nivelul spitalelor, a neconcordanței legislației , a lipsei procedurilor sau a respectarii defectuase a acestora din cauza proastei informări a cadrelor medicale sau a pacienților.

Toate parțile au concluzionat că respectarea acestora, sau rezolvarea conflictelor pornite de la nerespectarea lor în faza incipientă ar minimiza expunerea medicilor dar si a pacienților la probleme ulterioare.

Din aceste motive, s-a ajuns la concluzia că existența unui expert in rezolvarea conflictelor pe cale amiabilă în marile spitale (pentru început) este imperios necesară.

Aceste concluzii au fost trase inclusiv de Uniunea Europeană prin recomandarea apelării la mediere care a fost introdusă prin Directiva 2008/52/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 21 mai 2008, directivă care va fi adnotată în curând printr-o altă directivă europeană care este în acest moment în discuție în Parlamentul european și prin care vor fi introduse masuri care sa oblige și mai mult statele membre ale Uniunii Europene să apeleze la mediere.

 

În același timp s-a luat în discuție si implementarea mai bună a respectării procedurilor administrative și a respectării drepturilor pacienților în spitalele publice din Romania. În discuție, s-a subliniat faptul că nerespectarea acestor drepturi, impuse prin Legea Drepturilor Pacienților (Legea Nr. 46 din 21 ianuarie 2003), Carta Europeană a Drepturilor Pacienților si Carta Drepturilor Omului, sunt motive intemeiate de pornire a unor conflicte în unitățile medicale publice.

Au luat cuvăntul medici care au lucrat in sistemul public și acum lucrează în sistemul privat, care au facut o diferențiere clară privind respectarea acestora in diferitele sisteme (public și privat), dar, in același timp s-a subliniat și faptul că in ambele sisteme, si pacienții și medicii au aceleași drepturi și obligații.

În concluzie, medierea ar fi utilă, nu numai datorită timpului necesar rezolvării acestui tip de conflicte, a confidenţialităţii garantate de lege în şedinţa de mediere, a implicării unei terţe persoane (mediatorul) care ar garanta neutralitatea acestui proces, dar şi prin evitarea implicării publice a pacienţilor, medicilor și a spitalelor, lucru care aduce deservicii tuturor părților implicate.

 

În perioadele de mari dificultăți financiare și în care lipsa resurselor este evidentă, conflictele tind să escaladeze. Medierea înseamnă în primul rând încredere și acceptarea responsabilităților.

Toți cei care intră în mediere își fac auzite nevoile de către toți cei implicați. În fapt, oamenii vin în mediere nu pentru a pierde sau a câștiga ci pentru a încerca să-și rezolve problemele. Polaritatea din biroul de mediere este opusul celei dintr-o sală de judecată.

 

Apreciem în continuare că lipsa medicului sau a reprezentantului instituției medicale în mediere limitează inclusiv oportunitatea acestora de a înțelege că prin explorarea diverselor canale de comunicare oferite de procedura de mediere aceste situații se pot preveni în viitor și implicit pot duce la îmbunătățirea actului medical.

Multe din problemele existente în domeniul medical pot fi rezolvate prin introducerea medierii, ca parte integrantă a procesului de îngrijire a pacientului.

Prin mediere se poate introduce o metodă care poate rezolva problemele apărute în cadrul procesului de vindecare a pacientului, o metodă care poate căpăta și un puternic caracter terapeutic având în vedere aspectele emoționale pe care o astfel de dispută le are.

Introducerea procedurii de mediere in viitoarea modificare a Titlul XV din Legea 95/2006 este menita sa incurajeze intelegerea amiabila intre toate partile implicate intr-un timp relativ scurt, rolul mediatorului fiind in primul rand acela de a-i ajuta sa ajunga in posesia tuturor informatiilor care sa conduca la o evaluare corecta a cazului.

 

Maftei Golopenția Tudor Vasile

Adriana Viorica Mihai

Pentru a lasa un comentariu va rugam sa va inregistrati